4 definiții pentru pontifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontific / E: fr pontifier] 1 (Rar) A oficia o slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; irn; pan) A lua atitudine de pontif (3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).

PONTIFICÁ vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)

pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pontificá vb., ind. prez. 1 sg. pontífic, 3 sg. pontífică

Intrare: pontifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pontifica
  • pontificare
  • pontificat
  • pontificatu‑
  • pontificând
  • pontificându‑
singular plural
  • pontifică
  • pontificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontific
(să)
  • pontific
  • pontificam
  • pontificai
  • pontificasem
a II-a (tu)
  • pontifici
(să)
  • pontifici
  • pontificai
  • pontificași
  • pontificaseși
a III-a (el, ea)
  • pontifică
(să)
  • pontifice
  • pontifica
  • pontifică
  • pontificase
plural I (noi)
  • pontificăm
(să)
  • pontificăm
  • pontificam
  • pontificarăm
  • pontificaserăm
  • pontificasem
a II-a (voi)
  • pontificați
(să)
  • pontificați
  • pontificați
  • pontificarăți
  • pontificaserăți
  • pontificaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontifică
(să)
  • pontifice
  • pontificau
  • pontifica
  • pontificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)