8 definiții pentru ponorâtură

Explicative DEX

ponorâtu sf [At: BELDIMAN, ap. GCR II, 242/26 / Pl: ~ri / E: ponorî + -tură] Loc ponorât (1) Si: surpătură.

PONORÎTURĂ, ponorîturi, s. f. (Rar) Loc ponorît, surpătură.

ponorîtúră f., pl. ĭ. Mold. Loc ponorît, surpătură.

Ortografice DOOM

ponorâtu (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ponorâturii; pl. ponorâturi

ponorâtu (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ponorâturii; pl. ponorâturi

ponorâtu s. f., g.-d. art. ponorâturii; pl. ponorâturi

Sinonime

PONORÂTU s. v. surpătură.

ponorîtu s. v. SURPĂTURĂ.

Intrare: ponorâtură
ponorâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponorâtu
  • ponorâtura
plural
  • ponorâturi
  • ponorâturile
genitiv-dativ singular
  • ponorâturi
  • ponorâturii
plural
  • ponorâturi
  • ponorâturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponorâtu, ponorâturisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.