7 definiții pentru ponorâtură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponorâtu sf [At: BELDIMAN, ap. GCR II, 242/26 / Pl: ~ri / E: ponorî + -tură] Loc ponorât (1) Si: surpătură.

PONORÎTÚRĂ, ponorîturi, s. f. (Rar) Loc ponorît, surpătură.

ponorîtúră f., pl. ĭ. Mold. Loc ponorît, surpătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ponorâtúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ponorâtúrii; pl. ponorâtúri

ponorâtúră s. f., g.-d. art. ponorâtúrii; pl. ponorâtúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONORÂTÚRĂ s. v. surpătură.

Intrare: ponorâtură
ponorâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponorâtu
  • ponorâtura
plural
  • ponorâturi
  • ponorâturile
genitiv-dativ singular
  • ponorâturi
  • ponorâturii
plural
  • ponorâturi
  • ponorâturilor
vocativ singular
plural