7 definiții pentru ponorâtură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ponorâtură sf [At: BELDIMAN, ap. GCR II, 242/26 / Pl: ~ri / E: ponorî + -tură] Loc ponorât (1) Si: surpătură.
PONORÎTÚRĂ, ponorîturi, s. f. (Rar) Loc ponorît, surpătură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ponorîtúră f., pl. ĭ. Mold. Loc ponorît, surpătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ponorâtúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ponorâtúrii; pl. ponorâtúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ponorâtúră s. f., g.-d. art. ponorâtúrii; pl. ponorâtúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PONORÂTÚRĂ s. v. surpătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ponorîtură s. v. SURPĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ponorâtură
ponorâtură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||