Definiția cu ID-ul 971349:
Enciclopedice
PONCIU adj. „povîrnit” și subst. „cu privire poncișă”, „ceartă”. 1. – P. (Clmp); Poncești (Sd XVI). 2. Poncea, ard. (DR II 697).
PONCIU adj. „povîrnit” și subst. „cu privire poncișă”, „ceartă”. 1. – P. (Clmp); Poncești (Sd XVI). 2. Poncea, ard. (DR II 697).