17 definiții pentru polonic polomnic polovnic puloinic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, cu care se servește supa sau ciorba. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk.

polonic sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 27r/1 / V: (înv) ~omnic, ~ovnic, (reg) puloin~ / Pl: ~ice / E: ucr полонник, srb polovnik] 1 Lingură mare și adâncă de lemn sau metal, cu coada lungă, folosită în bucătărie, la stână etc. Si: (reg) ciorbalâc, linguroi, meriteană, mestecău1. 2 (Îe) A da cu ~ul A oferi din abundență. 3 (Reg) Lingură mare și adâncă cu găvan găurit și cu care se separă, la stână, urda sau cașul de zer Si: (reg) făcălitoare.

POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk.

POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare (mai ales de metal) emisferică, cu coadă lungă, cu care se scoate supa din oală sau din castron; linguroi. La masă se repezea ca leul, apuca polonicul, cotrobăia prin cazan și își umplea strachina cu ce era mai bun. SADOVEANU, O. VI 169. Bucătărița vine înaintea nuntașilor cu un polonic întins într-o mînă. SEVASTOS, N. 307.

POLONÍC ~ce n. Unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc și coada lungă, folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală și a o turna în farfurie. /<ucr. polonnyk

polonic n. Mold. lingură mare de luat spumă. [Pol. POLONIK].

*poloníc n., pl. e (rut. polónnik, pol. polonik, polonic, rus. upolóvnik, lingură de luat spuma, upól, spumă). Nord. Lingură, cĭorbalîc, lingură de scos cĭorba din oală saŭ din castron. V. cauc, chepcea, meredeŭ.

polomnic sn vz polonic[1] corectată

  1. În original, tipărit greșit: vz polomic LauraGellner

linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLONÍC s. (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalâc, (prin Transilv. și Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos. (Cu ~ul se servește ciorba.)

POLONIC s. (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalîc, (prin Transilv. și Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos. (Cu ~ se servește ciorba.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a mânca rahat cu lingura / cu polonicul expr. a vorbi într-o manieră demagogică.

Intrare: polonic
  • silabație: po-lo-nic info
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polonic
  • polonicul
  • polonicu‑
plural
  • polonice
  • polonicele
genitiv-dativ singular
  • polonic
  • polonicului
plural
  • polonice
  • polonicelor
vocativ singular
plural
polomnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polovnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puloinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polonic polomnic polovnic puloinic

  • 1. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: linguroi attach_file 2 exemple
    exemple
    • La masă se repezea ca leul, apuca polonicul, cotrobăia prin cazan și își umplea strachina cu ce era mai bun. SADOVEANU, O. VI 169.
      surse: DLRLC
    • Bucătărița vine înaintea nuntașilor cu un polonic întins într-o mînă. SEVASTOS, N. 307.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Lingură mare (mai ales de metal) emisferică, cu coadă lungă, cu care se scoate supa din oală sau din castron.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc și coada lungă,__ folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală și a o turna în farfurie.
      surse: NODEX
    • 1.1. Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: