pologi¹ [At: PSALT. HUR. 124^r/26 / V: (îrg) ~oji, ~ga / Pzi: ~gesc / E: polog¹] 1 vt(a) (C. i. iarbă, păioase, holde) A doborî la pământ cu coasa sau cu secera. 2 vt(a) (C. i. iarbă, păioase) A întoarce și a aduna în grămezi de trei-cinci poloage¹ (3). 3 vt(a) (Pex; c. i. iarbă, păioase, holde) A strânge la un loc. 4 vt (Pop; c. i. iarbă, holde, tulpini de plante și de arbuști) A culca la pământ. 5 vr (Olt; pex; c. i. diverse obiecte sau părți ale unor obiecte) A se strâmba. 6 vi (Mun; d. pomi fructiferi; îf pologa) A fi plin de fructe. 7 vt (Îrg; c. i. ființe) A distruge culcând la pământ. 8 vr (Reg; d. oameni) A cădea bolnav la pat. 9 vr (Îvr; îf poloji) A se statornici.