polnoglasie sf [At: SCL 1954, 24 / A și: ~glasie / Pl: ~ii / E: rs полногласие] Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „olo”, „ere”, între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă Si: (rar) plenisonie.