poliție sf [At: PRAVILA (1788), 121/16 / V: (îvr) ~iune / Pl: ~ii / E: lat politia, ger Polizei, rs полиция, fr police] 1 Organ de stat în unele țări care asigură menținerea ordinii publice și prevenirea infracțiunilor. 2 (Csc) Reprezentați ai poliției (1). 3 (Îs) ~ judiciară Secție a poliției (1) care urmărește infractorii de drept penal spre a fi deferiți instanțelor judecătorești. 4 (Îs) ~ sanitară Instituție sanitară care supraveghează și controlează aplicarea metodelor de ocrotire a sănătății cetățenilor, a animalelor domestice etc. 5 (Îas) Ansamblu de legi și regulamente care prevedeau aplicarea acestor metode. 6 (Iuz; îs) ~ rurală Instituție care se ocupa cu paza terenurilor agricole, respectarea delimitărilor de teren agricol etc. 7 (Iuz; îas) Ansamblu de legi și regulamente care prevedeau îndatoririle poliției (6) rurale. 8 Local unde se află poliția (1) Si: circumscripție, post, secție. 9 (Csc) Totalitate a polițiștilor dintr-o secție. 10 (Pan) Menținere a ordinii și a disciplinei într-un grup social. 11 (Înv; pgn) Pază. 12 (Îe) A face ~ A menține ordinea într-un mod sever și autoritar. 13 (Înv) Regulament de ordine internă stabilit de o adunare, de o societate etc. 14 (Îvr) Instanță care judeca procesele dintre militari și civili. corectat(ă)