6 definiții pentru politruc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLITRUC, politruci, s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. ♦ (Depr.) Activist politic. – Din rus. politruk.
politruc sm [At: IORDAN, L. R. A. 476 / Pl: ~uci / E: rs политрук] (Iuz) 1 Instructor politic în armata sovietică. 2 (Prt; pex) Politician (1) aservit intereselor sovietice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLITRUC, politruci, s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. – Din rus. politruk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
politruc, -ă s. m. f. (pol., peior.) Reprezentant al partidului comunist într-un domeniu, care veghează la respectarea aplicării întocmai a principiilor și intereselor partidului ◊ „Un politruc spălățel precum Adrian Năstase n-ar fi ocupat atât de ușor locul central în viața politică de azi.” R.lit. 30/93 p. 2. ◊ „Opinia politrucilor din Ministerul Culturii este absolut originală.” R.l. 7 X 93 p. 9. ◊ „M. Daneliuc a fost dat în judecată de Georgeta Vâlcu pentru că a făcut-o politrucă.” Z. 6 XI 96 p. 12; v. și R.lit. 31/93 p. 6, ◊ „22” 14/96 p. 2 (din rus. politruk)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
politruc (fam.) (desp. -li-truc) s. m., pl. politruci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
politruc (fam.) (-li-truc) s. m., pl. politruci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: po-li-truc
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
politruc, politrucisubstantiv masculin
- 1. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. DEX '98 DEX '09
- 1.1. Activist politic. DEX '09
-
etimologie:
- politruk DEX '98 DEX '09