opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

politicire sf [At: AR (1829), 11/27 / Pl: ~ri / E: politici] (Înv) 1 Civilizare. 2 Progresare.

politica2 v vz politici

politici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 216v/26 / V: ~ca / Pzi: ~icesc / E: cf politic] (Înv) 1-2 vti A guverna. 3-4 vir A face politică (4). 5-6 vir A discuta politică (4). 7-8 vir A se pune la curent cu politica (4). 9 vr A se practica un anumit obicei Si: a se obișnui. 10 vr A se folosi. 11 vt A stabili un anumit preț sau procent. 12-13 vtr (Fig) A (se) civiliza. 14-15 vtr (Fig) (A face să progreseze sau) a progresa A. 16 vr (Csnp) A se impune.

POLITICI, politicesc, vb. IV. Tranz. 1. (Învechit) A îndruma cu dibăcie, a sfătui, a da îndrumări; a educa. Părinți de bun neam cari... pot a vă politici. DRĂGHICI, R. 159. 2. A folosi în mod obișnuit, a obișnui. (Refl. pas.) Cuvintele acele care s-au politicit în vorbă numai de clasa boierească sau în timpul fanarioților. La TDRG.

POLITICI, politicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A sfătui; a educa. 2. A folosi în mod obișnuit. – Din politică.

2) politicésc v. tr. (d. politicesc 1). Vechĭ. Încetățenesc.

Sinonime

POLITICI vb. v. circula, civiliza, cultiva, fixa, folosi, hotărî, institui, întocmi, întrebuința, obișnui, orândui, rafina, rândui, stabili, statornici, stila, utiliza, uzita.

politici vb. v. CIRCULA. CIVILIZA. CULTIVA. FIXA. FOLOSI. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNTOCMI. ÎNTREBUINȚA. OBIȘNUI. ORÎNDUI. RAFINA. RÎNDUI. STABILI. STATORNICI. STILA. UTILIZA. UZITA.

Regionalisme / arhaisme

politicire s.f. (înv.) civilizare, cultivare; progres.

Intrare: politicire
politicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politicire
  • politicirea
plural
  • politiciri
  • politicirile
genitiv-dativ singular
  • politiciri
  • politicirii
plural
  • politiciri
  • politicirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: politici
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • politici
  • politicire
  • politicit
  • politicitu‑
  • politicind
  • politicindu‑
 singular plural
  • politicește
  • politiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • politicesc
 (să)
  • politicesc
  • politiceam
  • politicii
  • politicisem
a II-a (tu)
  • politicești
 (să)
  • politicești
  • politiceai
  • politiciși
  • politiciseși
a III-a (el, ea)
  • politicește
 (să)
  • politicească
  • politicea
  • politici
  • politicise
plural I (noi)
  • politicim
 (să)
  • politicim
  • politiceam
  • politicirăm
  • politiciserăm
  • politicisem
a II-a (voi)
  • politiciți
 (să)
  • politiciți
  • politiceați
  • politicirăți
  • politiciserăți
  • politiciseți
a III-a (ei, ele)
  • politicesc
 (să)
  • politicească
  • politiceau
  • politiciră
  • politiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

politici, politicescverb

  • 1. învechit A îndruma cu dibăcie, a da îndrumări. DLRLC
    sinonime: educa sfătui îndruma
    • format_quote Părinți de bun neam cari... pot a vă politici. DRĂGHICI, R. 159. DLRLC
  • 2. A folosi în mod obișnuit. DLRLC
    sinonime: obișnui
    • format_quote reflexiv pasiv Cuvintele acele care s-au politicit în vorbă numai de clasa boierească sau în timpul fanarioților. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • politică DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.