POLITEHNICIAN, -Ă, politehnicieni, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană care studiază sau predă la un institut politehnic. [Pr.: -ci-an] – Din fr. polytechnicien.

politehnician, ~ă smf, a [At: SCRIBAN, D./ V: (rar) ~ecn~ / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr polytechnicien] 1-2 (Persoană) care studiază la politehnică (4). 3-4 (Profesor) care predă la politehnică (4).

POLITEHNICIAN, -Ă, politehnicieni, -e, s. m. și f. (Fam.) Student la un institut politehnic. [Pr.: -ci-an] – Din fr. polytechnicien.

POLITEHNICIAN, politehnicieni, s. m. (Familiar) Student la școala politehnică.

POLITEHNICIAN, -Ă s.m. și f. Student la politehnică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. polytechnicien].

POLITEHNICIAN, -Ă s. m. f. student, profesor la politehnică. (< fr. polytechnicien)

politecnician sm vz politehnician

*politecnicián și -tehn- m., pl. ĭenĭ (fr. polytechnicien). Elev de la școala politecnica. – Nu e greșit nicĭ politecnic (ca academic, critic, istoric, mecanic).

politehnician (desp. -ci-an) s. m., pl. politehnicieni (desp. -ci-eni)

politehnician (-ci-an) s. m., pl. politehicieni (-ci-eni)

politehnician s. m. (sil. -ci-an), pl. politehnicieni (sil. -ci-eni)