10 definiții pentru polistiren


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se folosește în electrotehnică și la fabricarea unor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.

polistiren sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr polystyrène, eg polystyrene, rs полистирен] Masă plastică solidă, incoloră sau slab gălbuie, transparentă, foarte rezistentă chimic și electric, obținută prin polimerizarea stirenului și folosită în electrotehnică, la fabricarea obiectelor casnice etc.

POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se întrebuințează în electrotehnică, în industria cablurilor și la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.

POLISTIRÉN s.n. Masă plastică obținută prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène].

POLISTIRÉN s. n. masă plastică solidă, rezistentă, obținută prin polimerizarea stirenului. (< fr. polystyrène, engl. polystyrene)

POLISTIRÉN ~i m. Compus organic sub formă de substanță solidă, incoloră sau gălbuie, obținut prin polimerizarea stirenului și întrebuințat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyrene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!polistirén (-lis-ti-/-li-sti-) s. m., pl. polistiréni

polistirén s. m. (sil. mf. -sti-), pl. polistiréni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLISTIRÉN s. (CHIM.) polistirol.

Intrare: polistiren
polistiren substantiv masculin
  • silabație: po-lis-ti-ren, po-li-sti-ren info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polistiren
  • polistirenul
  • polistirenu‑
plural
  • polistireni
  • polistirenii
genitiv-dativ singular
  • polistiren
  • polistirenului
plural
  • polistireni
  • polistirenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polistiren

  • 1. Material plastic solid, incolor, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se folosește în electrotehnică și la fabricarea unor obiecte de larg consum.
    surse: DEX '09 DN sinonime: polistirol

etimologie: