polisindeton sn [At: MOLNAR, RET. 205/15 / V: ~det / Pl: ~oane / E: fr polysyndéton cf lat polysyntheton] Procedeu stilistic în retorică în care se repetă o conjuncție la începutul unor părți de frază sau înaintea fiecărui termen al unei enumerări, pentru a pune în evidență ideea exprimată.