POLISILOGISM, polisilogisme, s. n. Raționament deductiv alcătuit dintr-o înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.

polisilogism sn [At: MAIORESCU, L. 99 / Pl: ~e / E: fr polysyllogisme] (Log) Raționament deductiv alcătuit dintr-o înlănțuire de silogisme, în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele celui următor.

POLISILOGISM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.

POLISILOGISM, polisilogisme, s. n. Judecată compusă din mai multe silogisme legate între ele în așa fel, încît concluzia celui dintîi să devină premisa celui de-al doilea și așa mai departe.

POLISILOGISM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încît concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme].

POLISILOGISM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme)

POLISILOGISM ~e n. log. Serie de silogisme simple, în care concluzia celui premergător devine una din premisele celui următor. /<fr. polysyllogisme

polisilogism s. n., pl. polisilogisme

polisilogism s. n., pl. polisilogisme

polisilogism s. n., pl. polisilogisme