14 definiții pentru polisilabic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLISILÁBIC, -Ă, polisilabici, -ce, adj. 1. (Despre cuvinte) Care are două sau mai multe silabe. 2. (Despre limbi) Care are, în general, cuvinte polisilabice (1). – Din fr. polysyllabique.

polisilabic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr polysyllabique] 1 (D. cuvinte) Care este format din mai multe silabe Si: (rar) multisilab, (înv) polisilab (1). 2 (D. limbi) Care are, în general, cuvinte formate din mai multe silabe Si: (înv) polisilab (2).

POLISILÁBIC, -Ă, polisilabici, -ce, adj. 1. (Despre cuvinte) Care este format din mai multe silabe. 2. (Despre limbi) Care are, în general, cuvinte polisilabice (1). – Din fr. polysyllabique.

POLISILÁBIC, -Ă, polisilabici, -e, adj. (Despre cuvinte) Compus din mai multe silabe.

POLISILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Format din mai multe silabe. [< fr. polysyllabique, cf. lat. polysyllabus, gr. polysyllabos].

POLISILÁBIC, -Ă adj. 1. (despre cuvinte) format din mai multe silabe. 2. (despre limbi) cuprinzând cuvinte polisilabice (1). (< fr. polysyllabique)

POLISILÁBIC ~că (~ci, ~ce) lingv. 1) (despre cuvinte) Care constă din mai multe silabe. 2) (despre limbi) Care conține, în special, cuvinte formate din mai multe silabe. /<fr. polysyllabique

*polisílab și (ob.) -áb, -ă adj. (vgr. poly-sýllabos, d. polýs, mult, și syllabé, silabă). Compus din maĭ multe silabe: cuvînt polisilab. S. n., pl. e. Cuvînt polisilab. – Și polisilábic (după silabic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polisilábic adj. m., pl. polisilábici; f. polisilábică, pl. polisilábice

polisilábic adj. → silabic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLISILÁBIC adj. (LINGV.) (înv.) polisilab. (Cuvânt ~.)

POLISILABIC adj. (LINGV.) (înv.) polisilab. (Cuvînt ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POLISILÁBIC, -Ă adj. (< fr. polysyllabique, cf. lat. polysyllabus, gr. polysyllabos): în sintagma cuvânt polisilabic (v.).

Intrare: polisilabic
polisilabic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polisilabic
  • polisilabicul
  • polisilabicu‑
  • polisilabică
  • polisilabica
plural
  • polisilabici
  • polisilabicii
  • polisilabice
  • polisilabicele
genitiv-dativ singular
  • polisilabic
  • polisilabicului
  • polisilabice
  • polisilabicei
plural
  • polisilabici
  • polisilabicilor
  • polisilabice
  • polisilabicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)