8 definiții pentru polisepal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLISEPÁL, -Ă, polisepali, -e, adj. (Despre caliciul florilor) Care este alcătuit din mai multe sepale; (despre plante) cu caliciul format din mai multe sepale. – Din fr. polysépale.

POLISEPÁL, -Ă, polisepali, -e, adj. (Despre caliciul florilor) Care este alcătuit din mai multe sepale; (despre plante) cu caliciul format din mai multe sepale. – Din fr. polysépale.

polisepal, ~ă a [At: CAIET, 78r/3 / V: (înv) ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr polysépale] (Bot) 1 (D. flori, calicii) Cu mai multe sepale. 2 (D. plante) Care are flori alcătuite din mai multe sepale.

POLISEPÁL, -Ă adj. Cu mai multe sepale. [< fr. polysépale].

POLISEPÁL, -Ă adj. (despre caliciu) cu mai multe sepale; (despre plante) cu asemenea flori. (< fr. polysépale)

POLISEPÁL ~ă (~i, ~e) bot. 1) (despre flori sau despre caliciul lor) Care are mai multe sepale. 2) (despre plante) Care are astfel de flori. /<fr. polysépale


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polisepál adj. m., pl. polisepáli; f. polisepálă, pl. polisepále

polisepál adj. m., pl. polisepáli; f. sg. polisepálă, pl. polisepále

Intrare: polisepal
polisepal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polisepal
  • polisepalul
  • polisepalu‑
  • polisepa
  • polisepala
plural
  • polisepali
  • polisepalii
  • polisepale
  • polisepalele
genitiv-dativ singular
  • polisepal
  • polisepalului
  • polisepale
  • polisepalei
plural
  • polisepali
  • polisepalilor
  • polisepale
  • polisepalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polisepal

  • 1. (Despre caliciul florilor) Care este alcătuit din mai multe sepale; (despre plante) cu caliciul format din mai multe sepale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: