polisemie sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 375 / Pl: ~ii / E: fr polysémie] 1 (Grm) Însușire a unor cuvinte, unități frazeologice de a avea mai multe sensuri Si: polisemantism. 2 (Est) Proprietate a operelor de artă de a avea mai multe sensuri care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural sau de momentul istoric în care este receptată opera.