10 definiții pentru polisemantic

POLISEMÁNTIC, -Ă, polisemantici, -ce, adj. (Despre cuvinte, unități frazeologice) Care are mai multe sensuri. – Din fr. polysémantique.

POLISEMÁNTIC, -Ă, polisemantici, -ce, adj. (Despre cuvinte, unități frazeologice) Care are mai multe sensuri. – Din fr. polysémantique.

POLISEMÁNTIC, -Ă, polisemantici, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care are mai multe sensuri.

polisemántic adj. m., pl. polisemántici; f. polisemántică, pl. polisemántice

POLISEMÁNTIC adj. (LINGV.) plurisemantic, (rar) multisemantic. (Cuvânt ~.)

POLISEMÁNTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu mai multe sensuri. [< fr. polysémantique, cf. gr. polys – numeros, semantikos – care are o semnificație].

POLISEMÁNTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu mai multe sensuri; plurisemantic. (< fr. polysémantique)

POLISEMÁNTIC ~că (~ci, ~ce) (despre cuvinte, expresii) Care se caracterizează prin polisemie. /<fr. polysémantique


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

polisemántic adj. → semantic

POLISEMANTIC adj. (LINGV.) plurisemantic, (rar) multisemantic. (Cuvînt ~.)

POLISEMÁNTIC, -Ă adj. (< fr. polisémantique, cf. gr. polys- numeros, semantikos- care are o semnificație): în sintagma cuvânt polisemantic (v.).

Intrare: polisemantic
polisemantic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polisemantic
  • polisemanticul
  • polisemanticu‑
  • polisemantică
  • polisemantica
plural
  • polisemantici
  • polisemanticii
  • polisemantice
  • polisemanticele
genitiv-dativ singular
  • polisemantic
  • polisemanticului
  • polisemantice
  • polisemanticei
plural
  • polisemantici
  • polisemanticilor
  • polisemantice
  • polisemanticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)