POLIPTÍC, polipticuri, s. n. Pictură executată pe mai multe panouri (articulate) care cuprind fiecare o scenă dintr-o suită compozițională. – Din fr. polyptyque.

poliptic sn [At: DER / Pl: ~uri / E: fr polyptyque] Pictură alcătuită din mai multe panouri articulate care cuprind fiecare câte o scenă a compoziției de ansamblu.

POLIPTÍC, polipticuri, s. n. Pictură alcătuită din mai multe panouri (articulate) care cuprind fiecare o scenă a compoziției de ansamblu. – Din fr. polyptyque.

POLÍPTIC s.n. (Arte) Tablou compus din mai multe panouri fixe sau mobile. [< fr. polyptique, cf. gr. polys – numeros, ptyx – cută].

POLIPTÍC s. n. tablou, altar compus din mai multe panouri. (< fr. polyptique)

POLÍPTIC ~uri n. Serie de opere de artă plastică, având un conținut comun și completându-se una pe alta. /<fr. polyptyque

poliptic s. n., pl. polipticuri

poliptic s. n., pl. polipticuri

poliptíc s. n., pl. poliptícuri

POLIPTIC (< fr.; {s} poli- + gr. ptyks „cută”) s. n. 1. Pictură executată pe mai multe panouri (articulate) care cuprind fiecare câte o scenă dintr-o suită compozițională. 2. Tip de altar alcătuit din mai multe perechi de aripi mobile și o parte fixă, decorate cu picturi sau reliefuri organizate în cicluri iconografice, închizând în centru un scrin, pe care uneori este plasată o statuie.