7 definiții pentru poligonometrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIGONOMETRÍE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din fr. polygonométrie.

POLIGONOMETRÍE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din fr. polygonométrie.

poligonometrie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr polygonométrie] 1 Tehnică de ridicare topografică prin folosirea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren Si: poligonație. 2 Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor (1).

POLIGONOMETRÍE s.f. 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografică, folosind rețele de poligoane închise. [Gen. -iei. / < fr. polygonométrie].

POLIGONOMETRÍE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin rețele de poligoane închise; poligonație. (< fr. polygonométrie)

POLIGONOMETRÍE f. 1) Compartiment al geometriei care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2) Tehnică de ridicare topografică cu ajutorul unei rețele de poligoane. /<fr. polygonométrie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poligonometríe (-me-tri-) s. f., art. poligonometría, g.-d. poligonometríi, art. poligonometríei

poligonometríe s. f. (sil. -tri-), art. poligonometría, g.-d. poligonometríi, art. poligonometríei

Intrare: poligonometrie
  • silabație: -me-tri-e info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poligonometrie
  • poligonometria
plural
genitiv-dativ singular
  • poligonometrii
  • poligonometriei
plural
vocativ singular
plural

poligonometrie

  • 1. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: poligonație
  • 2. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor.
    surse: DN

etimologie: