7 definiții pentru poligonometrie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLIGONOMETRÍE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din fr. polygonométrie.
POLIGONOMETRÍE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din fr. polygonométrie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
poligonometrie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr polygonométrie] 1 Tehnică de ridicare topografică prin folosirea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren Si: poligonație. 2 Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIGONOMETRÍE s.f. 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografică, folosind rețele de poligoane închise. [Gen. -iei. / < fr. polygonométrie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIGONOMETRÍE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin rețele de poligoane închise; poligonație. (< fr. polygonométrie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POLIGONOMETRÍE f. 1) Compartiment al geometriei care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2) Tehnică de ridicare topografică cu ajutorul unei rețele de poligoane. /<fr. polygonométrie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
poligonometríe (-me-tri-) s. f., art. poligonometría, g.-d. poligonometríi, art. poligonometríei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poligonometríe s. f. (sil. -tri-), art. poligonometría, g.-d. poligonometríi, art. poligonometríei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -me-tri-e
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
poligonometrie
- 1. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: poligonație
- 2. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor.surse: DN
etimologie:
- polygonométriesurse: DEX '09 DEX '98 DN