poligon sn [At: GEOMETRIA A. M. 16^r/16 / Pl: ~oane / E: fr polygone, lat polygonum, ger Polygon] 1 (Gmt) Suprafață plană, mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi Si: (înv) multunghi. 2 (Pex) Desen ornamental ca un poligon (1). 3 (Mil; șîs de tragere) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții de instrucție și se execută trageri cu arma. 4 (Spt; șîs de tir) Loc special amenajat pentru probele de trageri cu arma, pistolul ori arma de vânătoare. 5 Teren amenajat pentru a învăța conducerea autovehiculelor.