polifonie sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / S și: (după fr) ~lyf~ / Pl: ~ii / E: fr polyphonie] (Muz) 1 Suprapunere coordonată a mai multor linii melodice care, în ansamblu, nu-și pierd individualitatea melodică. 2 (Prc) Contrapunct. 3 (Prc) Artă și știință care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonioase.