8 definiții pentru polifonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIFÓNIC, -Ă, polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. – Din fr. polyphonique.

POLIFÓNIC, -Ă, polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. – Din fr. polyphonique.

polifonic, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr polyphonique] 1-3 Care aparține polifoniei (1-3) Si: (rar) polifon (1-3). 4-6 Privitor la polifonie (1-3) Si: (rar) polifon (4-6). 7-9 De natura polifoniei (1-3) Si: (rar) polifon (7-9). 10-12 Pe baza polifoniei (1-3) Si (rar) polifon (10-12).

POLIFÓNIC, -Ă, polifonici, -e, adj. De polifonie, bazat pe polifonie.

POLIFÓNIC, -Ă adj. Care ține de polifonie. [Cf. fr. polyphonique].

POLIFÓNIC, -Ă adj. care ține de polifonie. (< fr. polyphonique)

POLIFÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de polifonie; propriu polifoniei. /<fr. polyphonique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polifónic adj. m., pl. polifónici; f. polifónică, pl. polifónice

Intrare: polifonic
polifonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polifonic
  • polifonicul
  • polifonicu‑
  • polifonică
  • polifonica
plural
  • polifonici
  • polifonicii
  • polifonice
  • polifonicele
genitiv-dativ singular
  • polifonic
  • polifonicului
  • polifonice
  • polifonicei
plural
  • polifonici
  • polifonicilor
  • polifonice
  • polifonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)