12 definiții pentru polemistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEMÍST, -Ă, polemiști, -ste, s. m. și f. Persoană care polemizează, care susține o polemică. – Din fr. polémiste.

POLEMÍST, -Ă, polemiști, -ste, s. m. și f. Persoană care polemizează, care susține o polemică. – Din fr. polémiste.

polemist, ~ă smf [At: CARAGIALE, O. III, 49 / Pl: ~iști, ~e / E: fr polémiste] 1-2 Persoană care (poartă o discuție în contradictoriu sau) duce o luptă de idei în scris pe o temă politică, științifică, literară etc. 3 Persoană care practică și iubește polemica (5) Si: pamfletar.

POLEMÍST, polemiști, s. m. Persoană (mai ales scriitor) care susține o polemică, care polemizează. Eliade... se arătase în cursul anilor pînă la revoluție un polemist înverșunat și abil. CAMIL PETRESCU, O. II 430. Își făcuse faimă de talentat polemist. C. PETRESCU, C. V. 246.

POLEMÍST, -Ă s.m. și f. Cel care susține o polemică. [Cf. fr. polémiste, it. polemista].

POLEMÍST, -Ă s. m. f. cel care susține o polemică. (< fr. polémiste)

POLEMÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care polemizează. /<fr. polémiste

*polemíst, -ă s. (vgr. polemistés). Care duce polemică cu cineva: A. C. Cuza e un polemist de temut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polemístă s. f., g.-d. art. polemístei; pl. polemíste

polemístă s. f., pl. polemíste

polemíst s. m., pl. polemíști

polemíst s. m., pl. polemíști

Intrare: polemistă
polemistă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polemistă
  • polemista
plural
  • polemiste
  • polemistele
genitiv-dativ singular
  • polemiste
  • polemistei
plural
  • polemiste
  • polemistelor
vocativ singular
plural