opțiuni
  • info

11 definiții pentru polemist

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEMIST, -Ă, polemiști, -ste, s. m. și f. Persoană care polemizează, care susține o polemică. – Din fr. polémiste.

POLEMIST, -Ă, polemiști, -ste, s. m. și f. Persoană care polemizează, care susține o polemică. – Din fr. polémiste.

polemist, ~ă smf [At: CARAGIALE, O. III, 49 / Pl: ~iști, ~e / E: fr polémiste] 1-2 Persoană care (poartă o discuție în contradictoriu sau) duce o luptă de idei în scris pe o temă politică, științifică, literară etc. 3 Persoană care practică și iubește polemica (5) Si: pamfletar.

POLEMIST, polemiști, s. m. Persoană (mai ales scriitor) care susține o polemică, care polemizează. Eliade... se arătase în cursul anilor pînă la revoluție un polemist înverșunat și abil. CAMIL PETRESCU, O. II 430. Își făcuse faimă de talentat polemist. C. PETRESCU, C. V. 246.

POLEMIST, -Ă s.m. și f. Cel care susține o polemică. [Cf. fr. polémiste, it. polemista].

POLEMIST, -Ă s. m. f. cel care susține o polemică. (< fr. polémiste)

POLEMIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care polemizează. /<fr. polémiste

polemist m. cel ce polemizează.

*polemíst, -ă s. (vgr. polemistés). Care duce polemică cu cineva: A. C. Cuza e un polemist de temut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

polemist s. m., pl. polemiști

polemist s. m., pl. polemiști

polemist s. m., pl. polemiști

Intrare: polemist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polemist
  • polemistul
  • polemistu‑
plural
  • polemiști
  • polemiștii
genitiv-dativ singular
  • polemist
  • polemistului
plural
  • polemiști
  • polemiștilor
vocativ singular
  • polemistule
  • polemiste
plural
  • polemiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polemist, polemiștisubstantiv masculin
polemistă, polemistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care polemizează, care susține o polemică. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Eliade... se arătase în cursul anilor pînă la revoluție un polemist înverșunat și abil. CAMIL PETRESCU, O. II 430. DLRLC
    • format_quote Își făcuse faimă de talentat polemist. C. PETRESCU, C. V. 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.