11 definiții pentru polemist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEMÍST, -Ă, polemiști, -ste, s. m. și f. Persoană care polemizează, care susține o polemică. – Din fr. polémiste.

POLEMÍST, -Ă, polemiști, -ste, s. m. și f. Persoană care polemizează, care susține o polemică. – Din fr. polémiste.

POLEMÍST, polemiști, s. m. Persoană (mai ales scriitor) care susține o polemică, care polemizează. Eliade... se arătase în cursul anilor pînă la revoluție un polemist înverșunat și abil. CAMIL PETRESCU, O. II 430. Își făcuse faimă de talentat polemist. C. PETRESCU, C. V. 246.

POLEMÍST, -Ă s.m. și f. Cel care susține o polemică. [Cf. fr. polémiste, it. polemista].

POLEMÍST, -Ă s. m. f. cel care susține o polemică. (< fr. polémiste)

POLEMÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care polemizează. /<fr. polémiste

*polemíst, -ă s. (vgr. polemistés). Care duce polemică cu cineva: A. C. Cuza e un polemist de temut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polemíst s. m., pl. polemíști

polemíst s. m., pl. polemíști

polemístă s. f., g.-d. art. polemístei; pl. polemíste

polemístă s. f., pl. polemíste

Intrare: polemist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polemist
  • polemistul
  • polemistu‑
plural
  • polemiști
  • polemiștii
genitiv-dativ singular
  • polemist
  • polemistului
plural
  • polemiști
  • polemiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)