6 definiții pentru polemarh


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polemarh sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, (înv) ~rși / E: ngr πολέμαρχος cf fr polémarque] (Înv) 1 Conducător de oști din Grecia antică. 2 Ofițer sau magistrat însărcinat cu treburi administrative în timpul războiului.

POLEMÁRH s.m. Comandant al armatei (din Grecia antică). [< gr. polemarchos, cf. fr. polémarque].

POLEMÁRH s. m. comandant al armatei (în Grecia antică). (< fr. polémarque, gr. polemarkhos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!polemárh (-le-marh/-lem-arh) s. m., pl. polemárhi

polemárh s. m. (sil. mf. -lem-), pl. polemárhi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLEMÁRH (< fr.) s. m. (În Grecia Antică) Conducător de oști; unul dintre cei nouă arhonți însărcinat cu treburi administrative în timp de război.

Intrare: polemarh
  • silabație: -lem- info
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polemarh
  • polemarhul
  • polemarhu‑
plural
  • polemarhi
  • polemarhii
genitiv-dativ singular
  • polemarh
  • polemarhului
plural
  • polemarhi
  • polemarhilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)