8 definiții pentru poleitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEITÓR, poleitori, s. m. (Rar) Muncitor care poleiește2. [Pr.: -le-i-] – Polei2 + suf. -tor.

poleitor sm [At: POLIZU / P: ~le-i~ / Pl: ~i / E: polei4 + -tor] Muncitor care poleiește4 (1) Si: (reg) poleier.

POLEITÓR, poleitori, s. m. Muncitor care poleiește2. [Pr.: -le-i-] – Polei2 + suf. -tor.

POLEITÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de poleire. [Sil. -le-i-] /a polei + suf. ~tor

poleitór m. Meseriaș care poleĭește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poleitór (rar) (-le-i-) s. m., pl. poleitóri

poleitór s. m., pl. poleitóri

Intrare: poleitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleitor
  • poleitorul
  • poleitoru‑
plural
  • poleitori
  • poleitorii
genitiv-dativ singular
  • poleitor
  • poleitorului
plural
  • poleitori
  • poleitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)