13 definiții pentru polcuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLCÚȚĂ, polcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui polcă1.Polcă1 + suf. -uță.

POLCÚȚĂ, polcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui polcă1.Polcă1 + suf. -uță.

polcuță2 sf [At: MANOLESCU, I. 224 / Pl: ~țe / E: polcă2 + -uță] 1-2 (Înv; șhp) Polcă2 (mică).

polcuță1 sf [At: H X, 455 / Pl: ~țe / E: polcă1 + -uță] 1-4 (Reg; șhp) Polcă1 (1-2) (scurtă).

polcuță3 sf [At: EPURE, P. 43 / Pl: ~țe / E: poală + -icuță] 1-2 (Ban; Trs; șhp) Poală (mică).

POLCÚȚĂ, polcuțe, s. f. Diminutiv al lui polcă1. Era îmbrăcată parcă tot cu aceeași fustă de stambă și cu aceeași polcuță mohorîtă. SADOVEANU, O. II 316. Foaie verde pai săcară De-aș ajunge pîn’ la vară Să-mi fac fustă roșioară Și polcuță gălbioară. ȘEZ. II 6.

polcuță f. Mold. haina babelor țărance ce aduce cu minteanul uncheșilor. [V. polcă].

polcúță f., pl. e (d. polcă 1). Polcă mică (haĭnă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polcúță (reg.) s. f., g.-d. art. polcúței; pl. polcúțe

polcúță s. f., g.-d. art. polcúței; pl. polcúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polcúță3, polcúțe, s.f. (reg.) poala unei cămășuțe țărănești.

polcúță1, polcúțe, s.f. (reg.) dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat și cu mici salturi.

Intrare: polcuță
polcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polcuță
  • polcuța
plural
  • polcuțe
  • polcuțele
genitiv-dativ singular
  • polcuțe
  • polcuței
plural
  • polcuțe
  • polcuțelor
vocativ singular
plural