6 definiții pentru polarograf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLAROGRÁF, polarografe, s. n. Aparat pentru înregistrarea grafică sau fotografică a curbei curent-tensiune, utilizat în analiza electrochimică. – Din fr. polarographe, germ. Polarograph, engl. polarograph.

POLAROGRÁF, polarografe, s. n. Aparat pentru înregistrarea grafică sau fotografică a curbei curent-tensiune, utilizat în analiza electrochimică. – Din fr. polarographe, germ. Polarograph, engl. polarograph.

polarograf sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr polarographe, ger Polarograph] Aparat pentru înregistrarea grafică sau fotografică a curbei curent-tensiune, utilizat în analiza electrochimică.

POLAROGRÁF s.n. Aparat pentru înregistrarea (foto)grafică a intensității curentului electric ce străbate o soluție. [< fr. polarographe].

POLAROGRÁF s. n. aparat folosit în polarografie. (< fr. polarographe, germ. Polarograph)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polarográf (-ro-graf) s. n., pl. polarográfe

polarográf s. n. (sil. -graf), pl. polarográfe

Intrare: polarograf
polarograf substantiv neutru
  • silabație: -ro-graf info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polarograf
  • polarograful
  • polarografu‑
plural
  • polarografe
  • polarografele
genitiv-dativ singular
  • polarograf
  • polarografului
plural
  • polarografe
  • polarografelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polarograf

  • 1. Aparat pentru înregistrarea grafică sau fotografică a curbei curent-tensiune, utilizat în analiza electrochimică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: