8 definiții pentru polarimetru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLARIMÉTRU, polarimetre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al unei radiații. – Din fr. polarimètre.

POLARIMÉTRU, polarimetre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al unei radiații. – Din fr. polarimètre.

polarimetru sn [At: CADE / Pl: ~re / E: fr polarimètre] Instrument optic folosit pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al luminii.

POLARIMÉTRU, polarimetre, s. n. Instrument pentru determinarea unghiului cu care este rotit planul de polarizare al unei radiații.

POLARIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea polarizării și pentru a constata dacă un corp este activ la lumina polarizată. [< fr. polarimètre].

POLARIMÉTRU s. n. instrument folosit în polarimentrie. (< fr. polarimètre)

POLARIMÉTRU ~e n. fiz. Aparat pentru măsurarea gradului de polarizare a luminii. /<fr. polarimetre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polarimétru (-me-tru) s. n., art. polarimétrul; pl. polarimétre

polarimétru s. n. (sil. -tru), art. polarimétrul; pl. polarimétre

Intrare: polarimetru
polarimetru substantiv neutru
  • silabație: -tru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polarimetru
  • polarimetrul
  • polarimetru‑
plural
  • polarimetre
  • polarimetrele
genitiv-dativ singular
  • polarimetru
  • polarimetrului
plural
  • polarimetre
  • polarimetrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)