polarimetrie sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr polarimétrie] Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optice active bazată pe folosirea polarimetrului.

POLARIMETRIE, polarimetrii, s. f. Metodă de analiză cantitativă, bazată pe rotirea planului de polarizare a unei radiații de către un strat din substanța cercetată.

POLARIMETRIE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie].

POLARIMETRIE s. f. metodă de analiză cantitativă a substanțelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare a luminii. (< fr. polarimétrie)

POLARIMETRIE f. fiz. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optice active. /<fr. polarimétrie

polarimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. polarimetria, g.-d. polarimetrii, art. polarimetriei

polarimetrie (-me-tri-) s. f., art. polarimetria, g.-d. polarimetrii, art. polarimetriei

polarimetrie s. f. (sil. -tri-), art. polarimetria, g.-d. polarimetrii, art. polarimetriei