8 definiții pentru polarimetrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLARIMETRÍE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimétrie.

POLARIMETRÍE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimétrie.

polarimetrie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr polarimétrie] Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optice active bazată pe folosirea polarimetrului.

POLARIMETRÍE, polarimetrii, s. f. Metodă de analiză cantitativă, bazată pe rotirea planului de polarizare a unei radiații de către un strat din substanța cercetată.

POLARIMETRÍE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie].

POLARIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă a substanțelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare a luminii. (< fr. polarimétrie)

POLARIMETRÍE f. fiz. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optice active. /<fr. polarimétrie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polarimetríe (-me-tri-) s. f., art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei

polarimetríe s. f. (sil. -tri-), art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei

Intrare: polarimetrie
polarimetrie substantiv feminin
  • silabație: -tri- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polarimetrie
  • polarimetria
plural
  • polarimetrii
  • polarimetriile
genitiv-dativ singular
  • polarimetrii
  • polarimetriei
plural
  • polarimetrii
  • polarimetriilor
vocativ singular
plural