POINTILLÍSM s. n. Tehnică picturală care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu. [Pr.: poantilsm. – Var.: poantilísm s. n.] – Din fr. pointillisme.

POANTILÍSM s. n. v. pointillism.

poantilism sn [At: OPRESCU, A. M. 16 / S și: point~ / Pl: ? / E: fr pointillisme] 1 Procedeu, folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și în liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit Si: divizionism. 2 Școală de pictură modernă care folosește acest procedeu.

pointilism sn vz poantilism

POANTILÍSM s. n. Procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu. [Scris și: (după fr.) pointilism] – Din fr. pointillisme.

POANTILÍSM s.n. Școală de pictură modernă, a cărei tehnică se reduce la un mozaic de puncte; divizionism. V. neoimpresionism. [Pron. poan-, scris și pointilism. / < fr. pointillisme].

POINTILÍSM s.n. v. poantilism.

POANTILÍSM s. n. procedeu în pictura modernă impresionistă, constând în reducerea petei de culoare la un mozaic de puncte; divizionism. (< fr. pointillisme)

POANTILÍSM n. Procedeu în pictură constând în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe. /<fr. pointillisme^[1]

pointillísm (fr.) [pron. poantiísm] (poin-) s. n.

poantilísm s. n. (sil. poan-)^[1]

POANTILÍSM s. (PICT.) divizionism.^[1]

POANTILISM s. (PICT.) divizionism.

POANTILÍSM (POINTILÍSM) (< fr.) s. n. Termen, introdus în 1885, care desemnează o tehnică picturală folosită de neoimpresioniști, constând în descompunerea petei colorate în mici puncte sau liniuțe de culori pure, din al căror amestec optic se recompune tonul dorit. P. a fost folosit de G. Seurat, P. Signac, C. Pissaro ș.a., pentru obținerea unei luminozități maxime.