16 definiții pentru pointer poanter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓINTER, pointeri, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. [Pr.: pointăr.Var.: poánter s. m.] – Din fr., engl. pointer.

pointer sm [At: ENC. VET. 698 / V: (îvr) poan~ / E: fr, eg pointer] Principală rasă de câine de vânătoare pontator englez, de talie mare, cu păr scurt, alb cu pete, bun alergător, care descoperă prada, de obicei o pasăre, și o semnalează rămânând nemișcat într-o anumită poziție.

POINTER [PẮÍNTĂR] s. n. (inform.) element reprezentând o adresă, pe baza căreia pot fi legate componentele unei structuri. (< engl. pointer)

POÁNTER, poanteri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. [Scris și: pointer] – Din fr., engl. pointer.

POÁNTER, poanteri, s. m. Cîine de vînătoare, prepelicar, cu păr scurt și neted.

POÁNTER s.m. Rasă de câini de vânătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile aplecate și părul scurt și neted. [Scris și pointer, pron. poan-. / < fr., engl. pointer].

POÁNTER POAN-/ s. m. rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, cu picioare lungi, urechi aplecate și părul scurt și neted. (< fr., engl. pointer)

POÁNTER ~i m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, cu părul scurt și neted; prepelicar englezesc. 2) Câine din această rasă. /<fr., engl. pointer[1]

  1. Scris și pointer LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!póinter (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. póinteri

poánter s. m. (sil. poan-), pl. poánteri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POÁNTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un câine de vânătoare.)[1]

  1. Scris și pointer LauraGellner

POANTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un cîine de vînătoare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÓINTER (< engl.) s. m. Rasă de câini de vânătoare, originară din Anglia (unde a fost consemnată în c. 1650), de talie înaltă (58-71 cm), cu greutatea de 23-34 kg, cu picioare lungi, urechile lăsate în jos, părul scurt și neted, de culoare albă cu pete mari negre, maro sau galbene.

Intrare: pointer
  • pronunție: pointăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pointer
  • pointerul
  • pointeru‑
plural
  • pointeri
  • pointerii
genitiv-dativ singular
  • pointer
  • pointerului
plural
  • pointeri
  • pointerilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poanter
  • poanterul
  • poanteru‑
plural
  • poanteri
  • poanterii
genitiv-dativ singular
  • poanter
  • poanterului
plural
  • poanteri
  • poanterilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pointer poanter

  • 1. Rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: