2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POINTER, pointeri, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. [Pr.: pointăr. – Var.: poanter s. m.] – Din fr., engl. pointer.
pointer sm [At: ENC. VET. 698 / V: (îvr) poan~ / E: fr, eg pointer] Principală rasă de câine de vânătoare pontator englez, de talie mare, cu păr scurt, alb cu pete, bun alergător, care descoperă prada, de obicei o pasăre, și o semnalează rămânând nemișcat într-o anumită poziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POINTER s.m. v. poanter.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POINTER [PĂINTĂR] s. n. (inform.) element reprezentând o adresă, pe baza căreia pot fi legate componentele unei structuri. (< engl. pointer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POANTER s. m. v. pointer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poanter sm vz pointer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POANTER, poanteri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. [Scris și: pointer] – Din fr., engl. pointer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
POANTER, poanteri, s. m. Cîine de vînătoare, prepelicar, cu păr scurt și neted.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POANTER s.m. Rasă de cîini de vînătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile aplecate și părul scurt și neted. [Scris și pointer, pron. poan-. / < fr., engl. pointer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POANTER POAN-/ s. m. rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, cu picioare lungi, urechi aplecate și părul scurt și neted. (< fr., engl. pointer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POANTER ~i m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, cu părul scurt și neted; prepelicar englezesc. 2) Câine din această rasă. /<fr., engl. pointer[1]
- Scris și pointer — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pointer (engl.) [er pron. ăr] s. m., pl. pointeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pointer (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. pointeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
poanter s. m. (sil. poan-), pl. poanteri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POANTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un câine de vânătoare.)[1]
- Scris și pointer — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POANTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un cîine de vînătoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PÓINTER (< engl.) s. m. Rasă de câini de vânătoare, originară din Anglia (unde a fost consemnată în c. 1650), de talie înaltă (58-71 cm), cu greutatea de 23-34 kg, cu picioare lungi, urechile lăsate în jos, părul scurt și neted, de culoare albă cu pete mari negre, maro sau galbene.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: pointăr
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: pointăr
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pointer, pointeresubstantiv neutru
- 1. Element reprezentând o adresă, pe baza căreia pot fi legate componentele unei structuri. MDN '00
etimologie:
- pointer MDN '00
pointer, pointerisubstantiv masculin
- 1. Rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- pointer DEX '09 DEX '98 DN