9 definiții pentru poieniță poiniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.

POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.

poieniță sf [At: PANAITESCU, O. Ț. 126 / P: po-ie~ / V: ~iniță / Pl: ~țe / E: poiană + -iță] 1-2 (Șhp) Poiană (1) (mică) Si: (pop) răritură, (reg) poienică (1-2), poienice (1-2), poienioară (1-2), poienuță (1-2).

POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. De jos, de-aproape, pădurea sida repede către ei, ca o perie. Și poienița îi ocolea de aproape ca o cunună. SADOVEANU, O. IV 486. Merse și merse pînă ce văzu că se deschide o poieniță. ISPIRESCU, L. 354. Iar pe iarbă-n poieniță Cîntă-o’ albă copiliță. ALECSANDRI, P. P. 164.

poĭeníță f., pl. e. Poĭană mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțe

poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POIENIȚA, vârf în N m-ților Trascău, reprezentând altitudinea max. a acestora (1.437 m).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

poieniță, poienițe s. f. (glum.) chelie.

Intrare: poieniță
poieniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poieniță
  • poienița
plural
  • poienițe
  • poienițele
genitiv-dativ singular
  • poienițe
  • poieniței
plural
  • poienițe
  • poienițelor
vocativ singular
plural
poiniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.