poichilodermie sf [At: DN³ / P: po-i~ / Pl: ~ii / E: fr poïkilodermie] Afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț.

POICHILODERMIE s.f. Afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț. [Pron. po-i-, gen. -iei. / < fr. poïkilodermie, cf. gr. poikilos – variat, derma – piele].

POICHILODERMIE s. f. afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț. (< fr. poïkilodermie)

POICHILO- (POICILO-, POECHILO-, POIKILO-) „variat, variabil”. ◊ gr. poikilos „pătat, variat, pestriț” > fr. poecilo- și poikilo-, germ. poeikilo-, it. poichilo-, engl. poecilo- > rom. poichilo-, poicilo-, poechilo- și poikilo-. □ ~blast (poikiloblast) (v. -blast), s. n., eritroblast cu formă variabilă; ~cit (poikilocit) (v. -cit), s. n., globul roșu piriform, cu morfologie anormală; ~dermie (poikilodermie) (v. -dermie), s. f., afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț; ~dinamic (v. -dinamic), adj., (despre hibrizi) cu absența caracterului unuia dintre părinți; ~ginie (v. -ginie), s. f., polimorfism al femeilor; ~hidru (poikilohidru) (v. -hidru), adj., (despre plante) cu umiditate variabilă la nivelul protoplasmei, în funcție de umiditatea aerului înconjurător; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., împerechere neregulată a cromozomilor, ca valențe variabile, în cazul meiozei unui hibrid; ~term (poikiloterm) (v. -term), adj., s. m.^[1], (animal) care își modifică temperatura corpului după temperatura mediului ambiant; sin. poichilotermie^[2]; ~termie (v. -termie), s. f., însușire a unor animale de a fi poichiloterme; ~timie (poikilotimie) (v. -timie), s. f., dispoziție afectivă instabilă; ~xerofite (poiciloxerofite) (v. xero-, v. -fit), s. f. pl., plante xerofite care în perioada de uscăciune îndelungată ajung în stare de anabioză. corectat(ă)