pohoială sf [At: DOSOFTEI, V. S. 115^r/32 / V: (pop) pohăi~, pohlea, poivea~, povăi~, povâi~, povoi~, puhăi~, puhoală, puh~, puhui~, vopăi~ / P: ~ho-ia~ / Pl: ~iele / E: nct] 1 (Mpp; mpl) Cataractă. 2 (Mpp; mpl) Leucom. 3 (Mpp; mpl; îf povoială) Epiforă. 4 (Mpp; mpl) Urdoare. 5 (Mpp; mpl) Conjunctivită granuloasă. 6 (Pop; îe) A avea (sau a i se pune cuiva) ~iele (ori ~ielele) pe ochi Se spune despre cei lipsiți de spirit de observație, de perspicacitate. 7 (Pop; îe) A-i lua (cuiva) ~ielele de pe ochi A face pe cineva să înțeleagă sau să vadă un lucru Si: a lămuri. 8 (Îrg) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele Si: prapur. 9 (Trs; Olt; Mun) Parte de jos a burții animalelor, deasupra coapselor. 10 (Atm; reg; spc) Vintre. 11 (Olt; Trs) Parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură. 12 (Atm; reg; îf povăială) Șiră a spinării. 13 (Reg; lpl; îf povâieli) Margini ale blănii de miel care nu sunt acoperite cu lână și care, din această cauză, nu se pot folosi la confecționarea căciulilor și a pieptarelor.