opțiuni

3 definiții pentru pohlibuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pohlibuitură sf [At: (a. 1701) FN 93 / Pl: ~ri / E: pohlibui + -tură] (Îvr, dep) Lingușeală.

POHLIBUITURĂ s.f. (ȚR) Lingușeală. Otomanul, îmblinzit cu niște pohlibuituri a unor marghioli. FN. Etimologie: pohlibui + suf. -tură. Vezi și pohlibui, pohlibuitor. Cf. șuteală, șutilire.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pohlibuitúră, pohlibuitúri, s.f. (înv.; deprec.) lingușeală.

Intrare: pohlibuitură
pohlibuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohlibuitură
  • pohlibuitura
plural
  • pohlibuituri
  • pohlibuiturile
genitiv-dativ singular
  • pohlibuituri
  • pohlibuiturii
plural
  • pohlibuituri
  • pohlibuiturilor
vocativ singular —
plural —