3 definiții pentru pohlibuitură
Explicative DEX
pohlibuitură sf [At: (a. 1701) FN 93 / Pl: ~ri / E: pohlibui + -tură] (Îvr, dep) Lingușeală.
Regionalisme / arhaisme
POHLIBUITURĂ s.f. (ȚR) Lingușeală. Otomanul, îmblinzit cu niște pohlibuituri a unor marghioli. FN. Etimologie: pohlibui + suf. -tură. Vezi și pohlibui, pohlibuitor. Cf. șuteală, șutilire.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pohlibuitură, pohlibuituri, s.f. (înv.; deprec.) lingușeală.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pohlibuitură
pohlibuitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||