Definiția cu ID-ul 1249101:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POHLIBUITURĂ s.f. (ȚR) Lingușeală. Otomanul, îmblinzit cu niște pohlibuituri a unor marghioli. FN. Etimologie: pohlibui + suf. -tură. Vezi și pohlibui, pohlibuitor. Cf. șuteală, șutilire.