4 definiții pentru pohlibuitor pohlibuitoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pohlibuitor sm [At: URECHE, ap. LET. I, 154/18 / V: (înv) ~iu / P: ~bu-i~ / Pl: ~i / E: pohlibui + -tor] (Îvr; dep) 1 Lingușitor. 2 Clevetitor.

POHLIBUITOR s.m. (Mold.) Lingău, lingușitor. Pururea tinerii se pleacă si cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor. URECHE; cf. M. COSTIN. Etimologie: pohlibui + suf. -lor. Vezi și pohlibui, pohlibuitură. Cf. a m ă g u l i t o r, ș u t i l i t o r.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pohlibuitór, pohlibuitóri, s.m. (înv.; deprec.) lingău, lingușitor; clevetitor.

Intrare: pohlibuitor
pohlibuitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohlibuitor
  • pohlibuitorul
  • pohlibuitoru‑
plural
  • pohlibuitori
  • pohlibuitorii
genitiv-dativ singular
  • pohlibuitor
  • pohlibuitorului
plural
  • pohlibuitori
  • pohlibuitorilor
vocativ singular
plural
pohlibuitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)