4 definiții pentru pohlibuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pohlibuitor sm [At: URECHE, ap. LET. I, 154/18 / V: (înv) ~iu / P: ~bu-i~ / Pl: ~i / E: pohlibui + -tor] (Îvr; dep) 1 Lingușitor. 2 Clevetitor.
POHLIBUITOR s.m. (Mold.) Lingău, lingușitor. Pururea tinerii se pleacă si cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor. URECHE; cf. M. COSTIN. Etimologie: pohlibui + suf. -lor. Vezi și pohlibui, pohlibuitură. Cf. a m ă g u l i t o r, ș u t i l i t o r.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pohlibuitoriu sm vz pohlibuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pohlibuitor, pohlibuitori, s.m. (înv.; deprec.) lingău, lingușitor; clevetitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pohlibuitor
pohlibuitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pohlibuitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)