Definiția cu ID-ul 1249100:
Regionalisme / arhaisme
POHLIBUITOR s.m. (Mold.) Lingău, lingușitor. Pururea tinerii se pleacă si cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor. URECHE; cf. M. COSTIN. Etimologie: pohlibui + suf. -lor. Vezi și pohlibui, pohlibuitură. Cf. a m ă g u l i t o r, ș u t i l i t o r.