POGONO- „țepi, tentacule”. ◊ gr. pogon, onos „barbă” > fr. pogono-, germ. id., engl. id. > rom. pogono-. □ ~for (v. -for), adj., s. n. pl., 1. adj., Prevăzut cu un smoc de peri lungi. 2. s. n. pl., Grup de nevertebrate marine vermiforme și cilindrice, care se hrănesc prin absorbția hranei capturate și digerate la nivelul tentaculelor.