pogârjit, ~ă [At: SCRIBAN, D. / V: ~rșit smf / E: ns cocârjit, ogârjit, poghircit²] 1 a (Reg d. ființe) Pipernicit. 2 a (Trs; Mar; d. oameni) Zgârcit. 3 smf (Reg; îf pogârșit) Om lacom Si: flămând, nesătul.

POGÂRJÍT, -Ă, pogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, jigărit. – V. ogârjit.

pogârșit, ~ă smf vz pogârjit

POGÎRJÍT, -Ă, pogîrjiți, -te, adj. (Regional) Slab, jigărit. Cine pogîrjit de foame. ȘEZ. V 59.

pogîrjít, V. ogîrjit.

POGÂRJÍT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.

pogîrjit adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂȚIV.

pogârjít, pogârjítă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.; despre ființe) slab, sfrijit, pipernicit, jigărit, nedezvoltat. 2. (adj.; despre oameni) avar, zgârcit. 3. (s.m. și f.) om lacom, nesătul, flămând.

pogârjít, -ă, pogârjiți, -te, (pogârșit), adj. – (reg.) 1. Slăbănog, pipernicit. 2. Lacom, nechibzuit (Bilțiu, 2006). 3. Pricăjit, amărât. 4. Supărat: „Da’ nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie, 1980: 178; Borșa). – Cf. ogârjit (Scriban, MDA).

pogârjít, -ă, adj. – 1. Pricăjit, amărât. 2. Supărat: „Da’ nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie 1980: 178; Borșa). – Cf. cocârjit, ogârjit.