pogârjit, ~ă [At: SCRIBAN, D. / V: ~rșit smf / E: ns cocârjit, ogârjit, poghircit²] 1 a (Reg d. ființe) Pipernicit. 2 a (Trs; Mar; d. oameni) Zgârcit. 3 smf (Reg; îf pogârșit) Om lacom Si: flămând, nesătul.

pogârșit, ~ă smf vz pogârjit

POGÎRJIT, -Ă, pogîrjiți, -te, adj. (Regional) Slab, jigărit. Cîne pogîrjit de foame. ȘEZ. V 59.

POGÎRJIT, -Ă, pogîrjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, jigărit. – V. ogîrjit.

pogîrjít, V. ogîrjit.

POGÂRJIT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.

pogîrjit adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂȚIV.

pogârjit, pogârjită, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.; despre ființe) slab, sfrijit, pipernicit, jigărit, nedezvoltat. 2. (adj.; despre oameni) avar, zgârcit. 3. (s.m. și f.) om lacom, nesătul, flămând.

pogârjít, -ă, pogârjiți, -te, (pogârșit), adj. (reg.) 1. Slăbănog, pipernicit. 2. Pricăjit, amărât. 3. Supărat: „Da' nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie, 1980: 178). 4. Avar, zgârcit. – Cf. ogârjit (Scriban, MDA).

pogârjit, -ă, pogârjiți, -te, (pogârșit), adj. – (reg.) 1. Slăbănog, pipernicit. 2. Lacom, nechibzuit (Bilțiu, 2006). 3. Pricăjit, amărât. 4. Supărat: „Da’ nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie, 1980: 178; Borșa). – Cf. ogârjit (Scriban, MDA).

pogârjit, -ă, adj. – 1. Pricăjit, amărât. 2. Supărat: „Da’ nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie 1980: 178; Borșa). – Cf. cocârjit, ogârjit.