poftire sf [At: COD. VOR. 142/17 / V: (îrg) poht~ / Pl: ~ri / E: pofti] 1 (Înv) Dorință puternică de a vrea să facă, să obțină, să se întâmple ceva Si: (pop) jinduire, râvnire, (îrg) pofteală (1). 2 (Înv) Dorință exagerată. 3 (Înv) Dorință nejustificată. 4 (Înv) Urare făcută cuiva. 5 Invitație, chemare, solicitare adresată cuiva. 6 (Rar) Rugăminte.