11 definiții pentru podium podiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓDIUM, podiumuri, s. n. 1. Estradă demontabilă, amenajată într-o sală sau în aer liber în vederea unei conferințe, a unui spectacol etc. 2. Platformă de scânduri, înălțată față de nivelul unei suprafețe, servind ca postament pentru diverse obiecte. ♦ Mică instalație mobilă în formă de platformă cu trepte, pe care stau sportivii în momentul înmânării premiilor. [Pr.: -di-um] – Din lat., fr. podium, germ. Podium.

PÓDIUM, podiumuri, s. n. 1. Estradă demontabilă, amenajată într-o sală sau în aer liber în vederea unei conferințe, a unui spectacol etc. 2. Platformă de scânduri, înălțată față de nivelul unei suprafețe, servind ca postament pentru diverse obiecte. ♦ Mică instalație mobilă în formă de platformă cu trepte, pe care stau sportivii în momentul înmânării premiilor. [Pr.: -di-um] – Din lat., fr. podium, germ. Podium.

podium sn [At: ALEXI, W. / P: ~di-um / V: ~u / Pl: ~uri / E: lat podium, fr podium, ger Podium] 1 Platformă de scânduri înălțată față de nivelul terenului, al pardoselii unei încăperi, servind ca postament pentru diverse obiecte. 2 Estradă demontabilă într-o sală sau în aer liber pentru conferințe, spectacole, audiții muzicale etc. Si: (rar) podeață (2), podișcă (10), podea (4), (înv) podei (5). 3 Mică instalație mobilă, ridicată în trepte de la sol pe care stau sportivii învingători în momentul înmânării premiilor. 4 (Ant) Platformă înălțată în jurul arenei unui teatru sau al unui circ roman.

PÓDIUM, podiumuri, s. n. Estradă (improvizată) într-o sală de conferințe, de festivități etc. În fund, pe patru butoiașe de bere, un podium pentru muzicanți; uneori o fanfară, alteori un taraf. PAS, Z. I 121. Se găsea pe podium... un mare pian negru. CAMIL PETRESCU, N. 104. ♦ Podea de scînduri pe care se află catedra într-o clasă. – Pronunțat: -di-um. - Variantă: podíu s. n.

PÓDIUM s.n. (Ant.) 1. Platformă înălțată în jurul arenei unui teatru sau al unui circ roman. ♦ Treaptă sau platformă îngustă și scundă la casele romane, pe care se așezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. Estradă amenajată într-o sală de conferințe, de spectacole etc. sau în aer liber. [Pron. -di-um, pl. -muri, var. podiu s.n. / < fr., lat. podium].

PÓDIUM s. n. 1. platformă înălțată față de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treaptă, platformă îngustă și scundă la casele romane, pe care se așezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estradă amenajată într-o sală de conferințe, de spectacole etc. sau în aer liber. ◊ mică instalație mobilă, în trepte, pe care stau sportivii învingători în timpul cât li se înmânează premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium)

PÓDIUM ~uri n. 1) Platformă mică cu trepte pe care urcă câștigătorii unei probe sportive. 2) Platformă ce servește ca postament pentru diferite obiecte. 3) Estradă demontabilă instalată într-o sală sau în aer liber pentru a expune ceva vederii publicului. [Sil. -di-um] /<lat., fr. podium, germ. Podium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pódium (-di-um) s. n., pl. pódiumuri

pódium s. n. (sil. -di-um), pl. pódiumuri

Intrare: podium
  • silabație: -di-um
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podium
  • podiumul
  • podiumu‑
plural
  • podiumuri
  • podiumurile
genitiv-dativ singular
  • podium
  • podiumului
plural
  • podiumuri
  • podiumurilor
vocativ singular
plural
podiu (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N49)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podiu
  • podiul
  • podiu‑
plural
  • podiuri
  • podiurile
genitiv-dativ singular
  • podiu
  • podiului
plural
  • podiuri
  • podiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)