8 definiții pentru poditură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură.

PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură.

poditu sf [At: BIBLIA (1688), 2461/42 / G-D: (înv) ~rei / Pl: ~ri / E: podi + -tură] (Îrg) Pardoseală.

PODITÚRĂ, podituri, s. f. Podea.

PODITURĂ s.f. (ȚR, Ban.) Pardoseală. A: Au acoperit casa cu poditură și rînduiale de chedri. BIBLIA (1688). C: Poditurĕ. AC, 361. Etimologie: podi + suf. -tură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poditúră (rar) s. f., g.-d. art. poditúrii; pl. poditúri

poditúră s. f., g.-d. art. poditúrii; pl. poditúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODITÚRĂ s. v. pardoseală, podea.

Intrare: poditură
poditură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poditu
  • poditura
plural
  • podituri
  • poditurile
genitiv-dativ singular
  • podituri
  • poditurii
plural
  • podituri
  • poditurilor
vocativ singular
plural

poditură

etimologie:

  • Podi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09