podidire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: podidi] (Rar) 1 Izbucnire bruscă, cu putere și în cantitate mare a lacrimilor sau a sângelui, țâșnind din ochi, pe gură, pe nas etc. Si: năpădire, (reg) povedire. 2 Izbucnire în plâns. 3 Împresurare din toate părțile. 4 Copleșire. 5 (Nob) Împrăștiere.