6 definiții pentru podeață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.

PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.

podeață sf [At: CAMIL PETRESCU, 0. I, 407 / Pl: ~ețe / E: pod1 + -eață] 1 (Olt) Podeț1 (3). 2 (Rar) Podium (2).

PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă. Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podeáță (rar) s. f., g.-d. art. podéței; pl. podéțe

podeáță s. f., g.-d. art. podéței; pl. podéțe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podeáță, podéțe, s.f. (reg.) 1. parte a podului casei aflată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor; polată. 2. scenă, estradă.

Intrare: podeață
podeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podeață
  • podeața
plural
  • podețe
  • podețele
genitiv-dativ singular
  • podețe
  • podeței
plural
  • podețe
  • podețelor
vocativ singular
plural

podeață

etimologie:

  • Pod + sufix -eață.
    surse: DEX '98 DEX '09