6 definiții pentru podeață

PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.

PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.

PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă. Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407.

podeáță (rar) s. f., g.-d. art. podéței; pl. podéțe

podeáță s. f., g.-d. art. podéței; pl. podéțe

podeáță, podéțe, s.f. (reg.) 1. parte a podului casei aflată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor; polată. 2. scenă, estradă.

Intrare: podeață
podeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular podeață podeața
plural podețe podețele
genitiv-dativ singular podețe podeței
plural podețe podețelor
vocativ singular
plural