6 definiții pentru podară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODÁRĂ, podare, s. f. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planele tangente la o suprafață. – Din fr. podaire.

PODÁRĂ, podare, s. f. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planele tangente la o suprafață. – Din fr. podaire.

poda sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: fr podaire] Loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planurile tangente la o suprafață.

PODÁRĂ s.f. (Mat.) Curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. [< fr. podaire, cf. gr. pous – picior].

PODÁRĂ s. f. curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. (după fr. podaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podáră s. f., g.-d. art. podárei; pl. podáre

podáră s. f., g.-d. art. podárei; pl. podáre

Intrare: podară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poda
  • podara
plural
  • podare
  • podarele
genitiv-dativ singular
  • podare
  • podarei
plural
  • podare
  • podarelor
vocativ singular
plural

podară

  • 1. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planele tangente la o suprafață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: