pocănaie sf [At: BREBENEL, GR. P. / P: ~na-ie / Pl: ~năi / E: pocăni] (Trs) 1 Mică farfurioară de lut, de mărimea unei cești, pe care o pregătesc copiii pentru jocul de-a pocănaia. 2 (Îcs) De-a ~ia Joc în care mai mulți copii fac din lut moale, o pocănaie (1), o țin în palmă și după ce îi spun, în cor, un descântec, o trântesc de o lespede pentru ca, după sunetul scos și felul în care plesnește, să se aleagă cel mai meșter dintre ei.