pocriș² ssg [At: ȘEZ. VII, 99 / E: cf pocreală, rs прокис, bg прокиш] (Buc) Pocreală. corectată

pocriș¹ sn [At: ȘEZ V, 59 / V: (reg) ~cliș / Pl: ~e, ~uri, (rar, sm) ~i / E: cf ucr покришка] 1 (Reg) Capac din lut ars sau din metal folosit pentru vasele de bucătărie. 2 (Îrg) Acoperiș al casei. 3 (Mol; Buc) Coviltir. 4 (Îrg) Învelitoare. 5 (Îrg) Cergă. 6 (Mol) Farfurioară pentru ceașcă. 7 (Mol) Farfurioară prea mică. 8 (Mol) Gură a vârșei Si: (reg) vârșog.

POCRÍȘ¹ s. n. Lapte foarte acru. Pocrișul... e un lapte foarte acru. ȘEZ. VII 99.

POCRÍȘ², pocrișe, s. n. (Regional) Capac cu care se acoperă străchini, oale (cu mîncare) etc. Iau patru străchinuțe... și le acoper cu pocrișe. SEVASTOS, N. 8. Se umple oala cu apă neîncepută, iar pe deasupra ei se pune un pocriș (capac) nou. ȘEZ. IV 183.

POCRÍȘ², pocrișe, s. n. (Reg.) Capac cu care se acoperă străchinile, oalele etc. – Ucr. pokryška.

POCRÍȘ¹ s. n. Lapte foarte acru.

pocriș n. Mold. 1. învelitoare; 2. capac de lut cu care s’acopăr oalele de pus laptele la prins; 3. vârșog. [Rus. POKRYȘKA, acoperemânt].

pocríș n., pl. e saŭ urĭ (rus. pokrýška, învălitoare, d. po-krýtĭ, a acoperi. V. pocrov). Nord. Căpăcel de acoperit oalele, farfuriuță de ceașcă. Capacu în formă de pîlnie pe unde intră peștele la unele vîrșe. Iron. Farfurie prea mică: ce-mĭ daĭ să mănînc în pocrișu ista?

pocliș sn vz pocriș¹

POCRÍȘ s. v. acoperământ, acoperiș, capac, coviltir, înveliș, învelitoare.

pocriș s. v. ACOPERĂMÎNT. ACOPERIȘ. CAPAC. COVILTIR. ÎNVELIȘ. ÎNVELITOARE.

pocríș¹, pocríșuri, s.n. (reg.) 1. capac de lut pentru oala cu lapte pus la prins. 2. (înv.) acoperișul casei. 3. (înv.) coviltir. 4. (înv.) învelitoare, cergă. 6. gura vârșii; vârșog.

pocríș², s.n. sg. (reg.) lapte foarte acru; pocreală.

POCRIȘ, Necoară (16 A IV 172); – Ioniță, mold. (Sd XIX 89), < subst. „capac”.