pocládă f., pl. ăzĭ (vsl. po-kladŭ, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-kládka, căptușeală, po-kláža, bulendre. V. clădesc). Est. Lăvicer (de lînă nevăpsită bătută la piŭă) întrebuințat ca macat la țară orĭ ca pătură supt șa. – În vest plocád și -át, pl. e; și plocadă. V. ipingea.